La 18 ani IV

Cand aveam 17-18 ani eram fan infocat al Conquiztadorului, stateam si 12 ore pe zi pe jocul ala, drept dovada dupa 4 zile am fost facut moderator:)), iar primul meu nick fu NeverlandPH. Intr-o zi plin de plictiseala, ca un pseudointelectual ce eram si cu dorinta de a ma afirma in fata prietenei mele de pe atunci ea avea 23 de ani si era studenta la litere, am scris urmatorul articol.

Ce este acest Neverland? Oare ferma lui Michael Jackson, oare taramul lui Peter Pan? Neah, este doar acel moment de izolare fata de lume pe care il avem toti la un moment dat. Este perioada cand nu vrei sa te deranjeze nimeni, sa ramai doar tu cu gandurile tale, unii spun ca esti trist in acele momente, eu ii contrazic, nu exista ceva mai relaxant decat atunci cand porti acel monolog interior, cand te gandesti la propriile probleme, mai mult sau mai putin grave( fiind oameni avem tendinta sa dramatizam) , oare ce este mai frumos decat atunci cand visezi?
Mie, unul, imi displace cand sunt deranjat in acele momente, chiar devin extrem de irascibil si folosesc cuvinte( injurii) ce nu-mi sunt caracteristice in viata de zi cu zi. In acele momente nu intru pe messenger, imi inchid telefonul sau resping apelurile, nu conteaza cine ma cauta, pentru a-mi aduna fortele, pentru a ma-ncuraja pana la urmatorul moment de cugetare, nici macar muzica nu este aceeasi pe care o ascult in mod normal, prefer jazz-ul si muzica clasica, iar cartile ce le citesc, evident, devin cele cat mai multe substraturi.
Aceste perioade pot sa dureze intre 30 de secunde si luni intregi, depinde de natura si gravitatea problemelor ce le avem, uneori nici nu ne dam seama ca am picat in aceasta stare.
Neverland, my land, your land, never our land, we are selfish, we can't share it, maybe it's better, maybe it's not...